Ştiind că ai învaţat cum stă treaba cu tehnologia,anul acesta am ales sa-ţi scriu virtual. Chiar dacă am mai crescut cu un an,te aştept cu nerăbdare şi de data aceasta. Nu-mi place,Moşule să fiu ca toţi ceilalţi care uită de nostalgia anilor trecuţi,rupand vraja tăcerii cu acele cuvintele aproape jignitoare .."Moş Crăciun nu există!" Unde şi-a luat oare zborul sufletul lor?
Amănuntele fanteziste ale apariţiei cadourilor sub pomul pregătit de sărbatoare , în timp ce văpaia voluptoasa a lunii scalda totul într-o lumină exuberantă , rămân bine-întipărite în mintea mea -încă- inocentă de copil. Îmi amintesc şi acum cu drag de chipul tău senin,de blândeţea concepţiilor tale care îmi trezesc şi acum respectul -ceea ce este şi firesc. Furată de duioşia amintirilor .. stau uneori şi-mi aduc aminte de nostalgia,sinceritatea şi drăgălăşenia cu care te aşteptam prevestind o nouă şi lungă veghe de noapte. Când apăreai la uşă,îmbrăcat ca de obicei in frumoasele-ţi haine roşii,cu barba-ţi ninsă de trecerea anilor îţi rosteam semeţ si mândră , cu o vie satisfacţie în glas , poeziile învaţate cu multă truda înca din timpul verii. Nu pot să uit nici acum râsul tău disonant "Ha,Ha" la aflarea veştii că te aşteptam de mult. Pe tot parcursul vizitei tale eram torturată de îndoieli..cum că n-ai uitat că n-am fost chiar mereu atât de cuminte dar totul revenea la normal atunci când îmi ofereai mult aşteptata jucarie magică.
Iar acum,spre sfârşit, îţi mulţumesc,Moşule drag, că n-ai uitat niciodată de mine şi prin urmare,te aştept şi acum. Te rog însă tare mult să nu uiţi şi de copii orfani,singuri,cufundaţi în propria nefericire,căci ei au cea mai mare nevoie de mângâierea ta.
Cu acelaşi mare drag,
a ta copilă,Roxu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu