vineri, 22 aprilie 2011

"Pledoarie pentru inocenta”

Gandul Meu Catre Domnul 
  

           Iti scriu cu mana tremurand de emotie si teama; Tacerea ta este un mare raspuns si cred inca o data in puterea si rabdarea Ta de a-mi asculta gandurile,desi nu merit intotdeauna.Nicaieri nu am mai multa pace si liniste ca atunci cand ma reculeg si.. desi nu am pus niciodata timbru pe ea, ma simt ca si cum as scrie o scrisoare catre Tine.

             La inceput, chiar si eu te socoteam, Doamne, un Tata Ceresc. Un tata cu care nu puteai sa te joci, de care trebuie sa-ti fie-n permanenta teama,care te putea pedepsi, de care trebuie sa asculti si sa-i implinesti vrerea. Odata cu trecerea timpului,am relizat cat esti de bun si ca de fapt lucrurile nu erau atat de grave pe cat le puteam eu vedea din perspectiva de "copilut";Astfel am gasit in Tine un prieten de nadejde. Te-am vazut stand acolo, in pragul fiintei mele, asteptand smerit si veghind. Cuvintele sunt totusi prea sarace pentru a exprima pacea si lumina care mi-au cuprins sufletul de cand ti-am deschis poarta inimii mele si Te-am lasat sa intri.

           Am realizat ca noi, toti, ne zbatem in ura, in ignoranta, in intuneric, pana Te cunoastem si ne apropiem de Tine.

           Mi-am dat seama ca nu e greu a pieri in ochii oamenilor dar mai ales in amintirea lor. Un intelept de mult a zis: “ De cate ori am fost intre oameni,de atatea ori m-am intors acasa mai mic.” Omul se uita la ce izbeste ochiul; dar Tu..Te uiti la inima. Alaturi de Tine eu simt,Doamne ca nimeni si nimic nu-mi mai poate sta in cale. Cresc,devin tot mai puternica.

           Mai tarziu, atunci cand m-ai lovit, Te-am inteles si n-am indraznit sa ma razvratesc si sa Te-ntreb "De ce?". Incerc..asa cum pot, cu mintea mea de copil, sa-ti cuprind imensitatea. Cred cu tarie in Tine caci nu as putea sa-i scriu neantului. Stiu ca existi si ca ne vezi,ca esti undeva acolo..chiar mai aproape decat as putea eu sa cred vreodata.

           Stau si ma gandesc uneori la suferintele Tale,Isuse. De ce nu incetam a ne mai plange? Nu suntem pesemne constienti ca ceea ce suferim noi nu e nimic sau e prea putin pe langa ceea ce au suferit atatia altii care au trebuit sa treaca prin incercari si ispite,prin tulburari si necazuri multe. Stim bine..noi nu ne-am impotrivi inca pana la sange in lupta impotriva pacatului. Oare am renunta la pofta firii pamantesti,la pofta ochilor sau laudarosia vietii in favoarea Ta? Dar eu? Eu as putea sa renunt la dragostea celor dragi si sa Te urmez intrutotul? Nu mi-ar fi oare mie teama de durere,de chin sau de dispret? Dar tu? Cel care citesti acum..ai fi tu oare dispus sa mori pentru El? ..

           Ma tot intreb si-as vrea sa-mi explic de ce, chiar daca suntem rai , Doamne, tu inca ne mai iubesti. De ce esti atat de bun cu noi si de ce mila ta poate acoperi inca orice rautate?

           De cate ori lumina imi bate in fereastra si inteleg ca imi mai daruiesti o zi de viata, gandul meu porneste catre Tine, incarcat de bucurie si multumiri. Iti multumesc pentru ziua in care mi-ai deschis poarta catre viata si pentru iubirea celor care mi-au fost in preajma, caci din iubirea lor mi-am incarcat universul meu de copil cu lumina.

Iti multumesc pentru toate diminetile mele, caci gasesc in toate puterea de a merge mai departe, oricat de lungi ar fi noptile de dinaintea lor.
Iti multumesc pentru ca dincolo de rasul sau de plansul meu am gasit puterea de a-mi masura timpul in vise implinite.

           Iti multumesc pentru sprijinul pe care l-am primit in clipe de cumpana ori la examenele vietii. Pentru rabdarea cu care m-ai invatat sa ma ridic deasupra greselilor mele, a indoielilor mele sau a lucrurilor neinsemnate...Iti multumesc, caci dupa o vreme in care credeam ca n-am sa mai ies la liman, mi-ai amintit ca nici o asteptare nu este zadarnica si nici o suferinta fara rost.

Iti multumesc si pentru bucuria cu care invat sa iubesc, sa iert, sa am timp, rabdare, curaj, sa pot, sa stiu, sa construiesc...si..Iti multumesc Doamne ca mana mea poate sa te salute cu semnul Sfintei Cruci.

            Mi-a trebuit timp ca sa patrund intelesul vorbelor: "Raspunsurile pe care ni le da Dumnezeu sunt mult mai intelepte decat rugamintile noastre". Mi-a trebuit timp ca sa inteleg ca Tie,Doamne, trebuie sa-Ti multumim si pentru ceea ce nu Ne-ai dat fiindca, in Intelepciunea Ta, ne-ai ferit de multe lucruri rele...
Iti scriu, dar pentru fiecare nelamurire pe care o am, simt ca Tu, deja mi-ai raspuns.
            Iar acum,spre sfarsit..It multumesc pentru faptul ca te am..si te rog fii lumina mea din mare taina, care sa-mi dea putere si care sa ma faca mare. Pastreaza, Doamne in sufletul meu curatenia gandurilor de copil, si fa ca puritatea varstei sa ma insoteasca mereu.  

Amin.