Trecand usurel peste detaliile astea mai mult sau mai putin interesante, sa revenim la titlu; Ideea e ca printre obiectivele turistice unde am avut ocazia sa poposim o perioada scurta -sau nu- de timp,s-a numarat si Inchisoarea de la Sighet sau "Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei". Da,ok,probabil credeti ca e o inchisoare ca toate celelalte in care oamenii au fost lipsiti de libertate si nimic mai mult.. Asta credeam si eu.. Pana am realizat ca zambeam tamp in fata unui muzeu fara sa realizez amploarea subiectului. Candva,inchisoarea asta a insemnat -si fara sa ma pierd in hiperbole- iadul pe pamant. Iata cum :
" Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței " este format dintr-un muzeu situat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației si un Centru internațional de studii asupra comunismului cu sediul în București. Memorialul are ca scop reconstituirea și păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conștiință o istorie falsă.
Închisoarea Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun, de către adminstrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În zilele 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați.
Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Nu aveau voie sa privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la "neagra" și "șura", celule de tip carceră, fară lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilința și batjocora faceau parte din programul de exterminare. "
Sursa: www.wikipedia.org
Cu riscul de a fi catalogata intr-un fel sau altul nu chiar potrivit .. am simtit o emotie aparte inca de la inceput. Am incercat sa-mi conturz o imagine clara a ceea ce a insemnat cu adevarat locul acela candva iar cu fiecare pas pe care-l lasam in urma mai adaugam cate o piesa..caci totul era ca intr-un puzzle. De departe,cea mai interesanta incapere a fost cea a marturiilor,a realitatilor puse "in scena" . Toata aceasta celula a avut un impact atat de mare asupra fiintei mele incat mi-am zis ca e clar,trebuie sa va impartasesc si voua macar cate ceva. Iata mai jos cateva din gandurile detinutilor care au supravietuit si care pot fi numiti eroi :
“ Soldurile imi erau o rana, spatele vanat, desi nu mai fusesem batut. Nu mai vorbesc de alte suplicii imaginate pentru banditi. La gramada, ti se cerea sa te culci pe burta. Peste tine, trebuia sa se culce altul si altul, pana cand simteai ca esti strivit ca un vierme sub calcai. Peste ingramadirea aceasta de trupuri schiloade,aruncau apoi paturi,multe paturi, asa fel ca respiratia sa devina cvasiimposibila si eram tinuti asa in starea aceasta de sufocare pana ajungeam la lesin. “
“ Cu o furie de nedescris au inceput sa-l loveasca, si cu pumnii, si cu ciomagele, si cu picioarele si sa-l arunce de la unul la celalalt pana cand nenorocitul, plin de sange, a cazut aproape in nesimtire sin u s-a mai putut ridica. Dup ace i-au mai tras cateva picioare in cap,l-au luat doi si l-au zvarlit pe prici, silindu-l sa stea cu mainile in buzunare si cu capul in jos, cum se daduse porunca. A urmat altul si apoi altul, ca intr-o hora draceasca menita sa nimiceasca si ultima picatura de rezistenta fizica si morala a celor care intrau in jocul lor turbat. “
“ Culmea degradarii a fost atunci cand o parte din noi au fost fortati sa manance fecalele altuia. S-a ajuns atat de departe in aceasta nemaipomenita degradare incat unii dintre noi au preferat sa manance propriile fecale pentru a nu fi obligate sa le manance pe ale altuia. Aceasta siluire paranoica a durat vreo trei saptamani, iar pentru altii cateva luni, timp in care am fost atat de crunt batuti pentru ca refuzasem san e supunem incat aceaste saptamani au fost pentru noi inceputul unui delir colectiv. “
“ Turcanu* nu isi abandona victima, pana nu o trecea printr-o alta serie cumplita de incercari. Capul victimei infundat in tineta cu fecale si tinut acolo pana la sufocare, victima pusa in patru labe, obligate sa manance din gamela fara sa se ajute de lingura,porceste; Pusa sa-si faca nevoile in gamela in care la pranz se va servi polonicul cu arpacas; Amestecul trebuia mancat, in caz contrat, daca l-ar fi varsat, urma sa-l stranga cu limba de pe dusumea. Cand victima era un fost student la Teologie sau o persoana cu o anumita traire religioasa, era pus sa se inchine la fundul gol al unuia dintre cei reeducate, numind acel fund icoana si obligat sa-l sarute. Trebuia sa eticheteze pe Sfanta Fecioara “marea curva”, pe Isus Cristos “marele idiot rastignit pe cruce”. Daca se stia ca victima isi iubea parintii, Turcanu, provocator invita: “Ia spune,ma X, cum te-ai culcat cu maica-ta?” sau “Ia spune, cum i-ai surprins pe taica-tu violand-o pe sora-ta?” Victima, dup ace trecea prin purgatorial reeducarii, nu era niciodata abandonata, ci era si ea atrasa in tagma calailor. I se dadea pe mana cea dintai victima introdusa in camera. Cunoscand bine toata gama de torturi la care el insusi fusese supus, calaul /../ era poftit in anturajul tagmei sa faca dovada ca este intr-adevar apt pentru o viata noua. Daca nu isi facea cum treaba cum trebuia, devenea din calau iarasi victima.”
* - Turcanu e numele unuia din calai.
"Flamanzi si goi ne-au aruncat in hrube,
Incovoiati de boala, rosi de bube
Si zilnic scurma in acest gunoi,
Sa vada cati au mai ramas din noi.
Iar cand groparii vin in tintirim,
Noi din morminte le strigam “Traim!!!”
Fiindca aici nu ne hranim cu paine
Ci cu nadejdea zilelor de maine."
"Fara creion, fara hartie,
Doar cu speranta si credinta,
In cea mai neagra suferinta,
Asa facut-am poezie.
Cu mainile prinse-n catuse,
In bezna rece si pustie,
Asa facut-am poezie,
Pandit de diavol dupa usa.
In foame, frig si incordare,
In a satanei nebunie,
Asa facut-am poezie,
In gemete de disperare.
In chinuite-nsangerari,
Calai voind sa ma sfasie,
Asa facut-am poezie,
In nesfarsite-ndurerari.
Inmormantat de viu sub lut,
Nelinistit de ce-o sa fie,
Asa facut-am poezie,
In dorul cerului pierdut.
Si vers de vers si rand de rand,
Asteptand visul ce-ntarzie,
Asa facut-am poezie,
In zbuciumarile din gand.
Fara creion, fara hartie,
Doar cu speranta si credinta,
In cea mai joasa umilinta,
Asa facut-am poezie! “
“ Doamne, Dumnezeu cel sfant,
Coboara-te pe pamant
Sa vezi cati nevinovati
Zac in inchisori legati!
Sa vezi cati oameni cinstiti,
Zac in inchisori huliti. "
"Iar noaptea se face mai neagra, mai rece,
Cu doina, din luna pastoru-I petrece..
Si doina se stinse si tot se pierdu,
Acolo, de unde, vechezi Doamne, Tu!
Mai sus decat sfera slavitelor astre,,
In locuri oprite privirilor noastre,
Alaiul pieri si s-au dus, l-au tot dus,
Sa-l vada la fat ape Domnul Isus."
"Venise moartea-n seara de Craciun
Si se-asezase intr-un colt cu umbra,
Soptind cu voce singura sis umbra:
“ Sunt darul tau, sunt ingerul cel bun.
Sa nu mai ceri zavoarelor sa arda,
Nici drugilor de fier sa nu le ceri
Sa se prefaca-n fum de ienuperi,
Ca-n somn adanc strajerii or sa arda.
Eu sunt aici,ca-I timpul sa te dai
In mana Celui Care zamisleste
Si zodiac din stele ti-o citeste,
Cati ani de silnicie sa mai ai.
Venit-a timpul, iata, sa ca pleci..
Din vastitatea linistii totale
Si din osanda in veci sa treci,
Asa cum spune planul mintii Sale.
Fii gata,deci,ca vom pleca curand!
Mai fa o rugaciune pamanteana,
Ca vom iesi curand din subterana,
Ca pasarea din jarul ei zburand."
P.S Make love,not war!
