vineri, 12 aprilie 2013

Unde pleci, Copilărie? Tu mai ai de stat aici.

     
         E 12 aprilie. În mai puţin de 12 ore trec la o nouă etapă din viaţa mea. Curând, mai curând decat am aşteptat să se întâmple, voi împlini 18 ani. În decursul timpului m-am gândit mult ce şi cum o să se-ntâmple, de parcă m-am aşteptat dintotdeauna ca în interiorul meu să se producă o adevărată transformare. Mă gândesc doar că mai am timp, câteva ore, să fac tot ce n-am făcut până acum. Dar e oare ceva ce să-mi fi dorit cu adroare şi să nu fi intreprins? La o scurta analiză a acestor 17 ani, constat cu încântare că nu.

        Să fie oare asta ultima zi de copilărie, urmând ca-n zilele ce urmează viaţa să-şi intre cum se cuvinte unui om .. matur .. în drepturi, sau totul va continua să fie la fel de lipsit de complicaţii majore ca până acum?

        Cineva mi-a zis de curând că împlinirea vârstei de majorat e o adevărată trecere la o nouă etapă; că de-acum în colo voi fi pe deplin responsabilă de faptele mele, că voi avea şi eu, alături de celelalte câteva milioane de alegători drepturi depline de vot, că am să răspund în faţa legii ca un adevărat cetăţean pe deplin capabil să-şi ispăşeasca pedeapsa cuvenită în cazul oricărei nelegiuri, de parcă şi începuseră să se deruleze-n faţa ochilor (încă de copil) scene dramatice de tot felul. În opinia altora, ăştia 18 ani nu reprezintă decât cheia deschiderii multor uşi; a cluburilor de tot felul, a motorului maşinii, sau capacelor de băuturi cu mult peste gradele la care -oficial- nu am avut acces până în prezent. Eu, personal, înclin să cred că astea-s glume departe demne de a fi luate-n seama. Recunosc, însă, cât se poate de cinstit că mi-e puţin teamă să dau piept cu viaţa în modul acesta atât de oficial, dar vreau să cred că în definitiv, lucurile de genul acestora n-au să mă afecteze atât de serios câtă vreme eu continui să fiu persoana de până acum.
        Şi dacă tot e să dezbat în propria-mi conştiinţă atât de acerb subiectul copilărie, opresc timpul în loc pentru câteva secunde, trag aer adânc în piept şi plec mai departe cu convingerea că nu-mi va fura nimeni NICIODATĂ bucuria de a fi copil şi mă încredinţez pe mine-n primul rând, dacă puterea de persuasiune nu vrea să mă ajute, că vârsta nu poate să schimbe nici personalitatea, nici oamenii din jur şi nici amintirile pe care le-am dobândit până acum.
        În încheiere, pentru că simt cumva o greutate în minus atârnând de sufletul meu doar scriindu-vă vouă, eu, Roxana, vă mulţumesc pentru cele câteva minute cât aţi poposit în căsuţa mea cu gânduri, mă înclin în faţa  anilor ce au trecut şi vă asigur de o continuitate a ceea ce am învăţat să fiu până în prezent, chiar dacă am crescut mare acum.

vineri, 1 iunie 2012

Copil pentru o zi, sau copil pentru tot restul vieţii ?


" De ce în ani te risipeşti, tu, cartea noastră cu poveşti ? "
Ei bine, dacă în toate celelalte zile ale anului sunt tot copil, atunci astăzi am fost un super-copil. Încă de dimineaţă m-am îmbrăcat la ţol de sărbătoare.. în stil pur copilăresc şi mi-am impus că nu e nicio secundă rost de supărare. Prin urmare, am ţinut-o numai într-o veselie şi pentru asta vă mulţumesc voua, dragi prieteni dar si necunoscutului si necunoscutei de pe stradă care, poate, fără vreun motiv anume, au luat parte la bucuria mea.
Mă gândesc c-am fost atât de entuziastată pentru că la anul, Ziua Kidului mă găseşte pentru prima oară majora, sau azi pentru ultima oară minoră.. Eh, nu-i bai. Eu vă urez oricum tuturor un sfârşit de 1 Iunie cooopilăresc! ( Asta în cazul în care sufletul vostru îşi mai păstrează măcar o urmă de inocenţă şi nu are orgoliul sa nu recunoască asta.) În cele ce urmează, o poezie tare dragă mie şi închinată vouă,dragilor:

Copilarie-Lidia Batali

Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
Să văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,

Şi casă fratelui cel mic
Să fac din preşuri colorate
Şi să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,

Să sar şotronul pe trotuar
Şi să mă cred o mică zână,
Să văd furnici în furnicar
Şi să le iau voioasă-n mână,

Şi zmeul să îl trag de sfori,
Să sar cât vreau peste băltoace,
Cunună să îmi fac din flori,
Şi-ntr-una eu să cânt, că-mi place,

Să fac mâncare la păpuşi
Din flori de lăcrămioară,
Şi să aştept de după uşi
Un îngeraş să îmi apară,

Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus pe cer, la stele,

Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult cum cântă într-un cor
În geamul casei, turturele,

Şi să mă sui de vreau în dud
Când stau vacanţele la ţară,
Şi-n gârlă-atunci să mă cufund
Cu ochii-nchişi în plină vară,

Să văd bunica împletind
Pentru nepoate mândre şaluri,
S-aud copiii chiuind
Cu piatra-n apă cum fac valuri,

Şi îndrăgitul meu bunic
Pe prispă blând să mă alinte,
Şi-n mâini să vină c-un ibric
Să-mi toarne laptele fierbinte,

S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,

Şi-n geamul casei părinteşti
Să joc de-a mama şi de-a tata,
Şi-nchisă cartea cu poveşti
Să nu o simt o clipă gata,

Să suflu flori de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele,
Şi struguri copţi şi mari din vii
Să-i strâng în coşuri de nuiele,

Şi-un fluture în insectar
Să îl agăţ de o aripă,
Să fiu un porumbel hoinar
Doar pentru-o clipă, doar o clipă,

S-aud cântând în dimineţi
O fermecată vrăbiuţă,
Şi înotând printre nămeţi
Să-nham dulăi la săniuţă,

Să nu mă fac vreodată mare,
Rămân fetiţa din oglindă!
Copilăria, dalbă floare,
Cu-al ei parfum să mă cuprindă!
sau
- Spune-mi, Copilărie,
cum ai vrea să fie cărticica aceasta
de poezie?

- Aş vrea să fie frumos colorată
şi să înceapă cu "Nu se va sfârşi
niciodată"

- Bine,
şi despre ce ai vrea în ea să citeşti,
ca să nu îţi vină să caşti
atunci când te plictiseşti?

- Păi, despre multe poveşti adevărate
şi...nu mai ştiu

- Dar în ce culoare ai vrea
să ţi-o scriu?

- În ce culoare îţi place ţie mai mult,
ca să pot să îmi imaginez orice
când ascult.

sâmbătă, 18 februarie 2012

Periplu in Universul Sufletului Meu ..

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe aceeasi etajera,
Pe care te-am lasat acum un an.

Iubire bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul neparat,
Ramai pe loc acolo unde esti..
Sa nu te misti!
Si daca ne iubesti-
O!.. daca ne iubesti cu-adevarat,
Asteapta-ne inca un an.
Un an macar..
Atat..
Un singur an. 
                                                ("Epilog sentimental" - I.M)  


Acum e ceasul care porunceste gandurilor sa vorbeasca in tacerea celor care le asculta! 

 
      Astazi ..
     Astazi ar trebui mai mult ca oricand sa fiu fericita. Astazi.. ar fi trebuit sa radiez, sa impart bucurie prin fiecare por, sa sar in sus si sa-mi dezmierd fiinta cu parfumul dragostei .. dar nu!  Dintre toate astea, mie imi ajunge doar sa ma gandesc la ce-ar fi putut sa fie si .. tot e prea mult. Acum scriu, nu pentru ca cersesc si nici nu vreau sa dramatizez. Scriu ..(pentru ultima oare aceasta poveste) pentru ca doar asta imi da iluzia ca o sa treaca. E ca si cum as avea nevoie de toate lacrimile din lume care sa-mi spele urma, dar ma rezum doar la un oftat prelung; Nu mai vreau varsare de lacrimi. Ca sa intelegi ce e in sufletul meu acum, ti-ar trebui probabil 1 001 nopti, ca-n romanul lui Geraldine M. dar n-am atata timp,deci .. o sa-ti spun o poveste. (Ma simt saraca in cuvinte, iar sfarsitul e departe de  a fi unul fericit.) 
       Intr-o zi,de mult (in vremuri indepartate), cand nu uitasem inca sa rad cu pofta si sa ma bucur cu frenezie, la usa Sufletului Meu, cineva, necunoscut pana atunci, batea cu putere. Cand am mers sa deschid, mi-am dat seama ca era Iubirea. Ma simteam deodata atat de aproape de fericire, incat parca imi venea sa o strang in brate. Nu mi-a spus nimic, dar am inteles ca vrea sa ramana si am poftit-o inauntru. La inceput, era atat de mica si insignifianta incat nu ii acordam atentie aproape deloc, dar totusi .. cu fiecare zi o simteam tot mai aproape si o vedeam crescand sub caldura acoperisului meu. 
      Uneori, cersea mangaiere aidoma unui caine huiduit si imi era atat de draga, incat speram sa nu ma paraseasca niciodata. Alaturi de ea, ma simteam puternica si in stare sa o apar de tristete sau de ura,la fel cum ea ma tinea pe mine departe de singuratate. Faceam echipa buna si tare ne mai era bine asa.
     Intr-una din dimineti insa, aud un ecou indepartat. Ma indrept involuntar spre usa. Iubirea disparuse. Caut in Inima apoi in Minte si in sfarsit in Suflet. Era peste tot, dar in acelasi timp nicaieri. Totul se petrece in tacere; Totul este nebulos si straniu. O vad; In locul in care am vazut-o acum un an. Aceeasi dar.. atat de "alta".
     Zeci de intrebari se ingramadesc nerabdatoare. Of.. atatea raspunsuri care ma proiecteaza dincolo de lumea mea. Inteleg, dar intelesul ma doare. O vad plecand si-mi pare rau. Ma simt neputincioasa. Mintea cade in genunchi si se taraste infricosata si supusa. Si oarba. Atatata parca de mana soartei, inchid usa cu putere si nadajduiesc sa nu o mai deschid multa vreme de acum inainte.. sau, cel putin nu celor care nu o merita. Mi se pare ca daca ar veni m-as vindeca. Dar la ce bun sa ma vindec ?! Nu vreau sa pretind ca practic.. de drag surad, cand, de fapt la fiecare pas sunt pe punctul sa cad in genunchi si sa urlu.
       Vreau doar sa cred ca data viitoare o sa fiu destul de puternica si ca o sa pot spune povestea asta ca si cum ar fi despre altcineva, nu despre mine. Ca data viitoare, o sa mangai cu un zambet trist o cicatrice, nu o sa apas fara mila pe o rana. 
      .. Sa nu ma-ntrebi de ce urasc ziua de joi sau .. de ce urasc sfarsitul dar nu-l urasc pe el. Sa nu ma-ntrebi! Nu conteaza.. cand si cum si de ce. Tot ce stiu acum e ca niciodata, dar absolut niciodata nu vreau sa ma mai simt asa. Nici macar in amintire.
      Acum, nu-mi ramane decat sa vindec rana asta, sa-mi gasesc stabilitatea emotionala de care am atat de multa nevoie, sa inspir aerul asta de nesfarsit si libertate, sa ma bucur din nou alaturi de cei care n-au uitat sa ma iubeasca si sa inteleg .. ce mai e de inteles.

P.S. Imi pare rau ca ti-am stricat calatoria spre visuri.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Un Alt Memorial al Durerii

        In toamna aceasta am mai bifat o dorinta pe lista mea; Am reusit sa ajung acolo "unde se agata harta in cui".. Am ajuns in Maramures. A fost o excursie de neuitat,iar pentru asta va multumesc si voua.(Geolina mea,Ade' -aka PisSsica- , Roc' , Andru' ,Alexandru si Victor.)
        Trecand usurel peste detaliile astea mai mult sau mai putin interesante, sa revenim la titlu; Ideea e ca printre obiectivele turistice unde am avut ocazia sa poposim o perioada scurta -sau nu- de timp,s-a numarat si Inchisoarea de la Sighet sau "Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei". Da,ok,probabil credeti ca e o inchisoare ca toate celelalte in care oamenii au fost lipsiti de libertate si nimic mai mult.. Asta credeam si eu.. Pana am realizat ca zambeam tamp in fata unui muzeu fara sa realizez amploarea subiectului.  Candva,inchisoarea asta a insemnat -si fara sa ma pierd in hiperbole- iadul pe pamant. Iata cum :
" Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței " este format dintr-un muzeu situat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației si un Centru internațional de studii asupra comunismului cu sediul în București. Memorialul are ca scop reconstituirea și păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conștiință o istorie falsă.
         Închisoarea Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun, de către adminstrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În zilele 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați.
        Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Nu aveau voie sa privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la "neagra" și "șura", celule de tip carceră, fară lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilința și batjocora faceau parte din programul de exterminare. "
                                                                                                                 Sursa: www.wikipedia.org


        Cu riscul de a fi catalogata intr-un fel sau altul nu chiar potrivit .. am simtit o emotie aparte inca de la inceput. Am incercat sa-mi conturz o imagine clara a ceea ce a insemnat cu adevarat locul acela candva iar cu fiecare pas pe care-l lasam in urma mai adaugam cate o piesa..caci totul era ca intr-un puzzle. De departe,cea mai interesanta incapere a fost cea a marturiilor,a realitatilor puse "in scena" . Toata aceasta celula a avut un impact atat de mare asupra fiintei mele incat mi-am zis ca e clar,trebuie sa va impartasesc si voua macar cate ceva. Iata mai jos cateva din gandurile detinutilor care au supravietuit si care pot fi numiti eroi : 

Soldurile imi erau o rana, spatele vanat, desi nu mai fusesem batut. Nu mai vorbesc de alte suplicii imaginate pentru banditi. La gramada, ti se cerea sa te culci pe burta. Peste tine, trebuia sa se culce altul si altul, pana cand simteai ca esti strivit ca un vierme sub calcai. Peste ingramadirea aceasta de trupuri schiloade,aruncau apoi paturi,multe paturi, asa fel ca respiratia sa devina cvasiimposibila si eram tinuti asa in starea aceasta de sufocare pana ajungeam la lesin. “ 

Cu o furie de nedescris au inceput sa-l loveasca, si cu pumnii, si cu ciomagele, si cu picioarele si sa-l arunce de la unul la celalalt pana cand nenorocitul, plin de sange, a cazut aproape in nesimtire sin u s-a mai putut ridica. Dup ace i-au mai tras cateva picioare in cap,l-au luat doi si l-au zvarlit pe prici, silindu-l sa stea cu mainile in buzunare si cu capul in jos, cum se daduse porunca. A urmat altul si apoi altul, ca intr-o hora draceasca menita sa nimiceasca si ultima picatura de rezistenta fizica si morala a celor care intrau in jocul lor turbat. “ 

 
“ Culmea degradarii a fost atunci cand o parte din noi au fost fortati sa manance fecalele altuia. S-a ajuns atat de departe in aceasta nemaipomenita degradare incat unii dintre noi au preferat sa manance propriile fecale pentru a nu fi obligate sa le manance pe ale altuia. Aceasta siluire paranoica a durat vreo trei saptamani, iar pentru altii cateva luni, timp in care am fost atat de crunt batuti pentru ca refuzasem san e supunem incat aceaste saptamani au fost pentru noi inceputul unui delir colectiv. “


“ Turcanu* nu isi abandona victima, pana nu o trecea printr-o alta serie cumplita de incercari. Capul victimei infundat in tineta cu fecale si tinut acolo pana la sufocare, victima pusa in patru labe, obligate sa manance din gamela fara sa se ajute de lingura,porceste; Pusa sa-si faca nevoile in gamela in care la pranz se va servi polonicul cu arpacas; Amestecul trebuia mancat, in caz contrat, daca l-ar fi varsat, urma sa-l stranga cu limba de pe dusumea. Cand victima era un fost student la Teologie sau o persoana cu o anumita traire religioasa, era pus sa se inchine la fundul gol al unuia dintre cei reeducate, numind acel fund icoana si obligat sa-l sarute. Trebuia sa eticheteze pe Sfanta Fecioara “marea curva”, pe Isus Cristos “marele idiot rastignit pe cruce”. Daca se stia ca victima isi iubea parintii, Turcanu, provocator invita: “Ia spune,ma X, cum te-ai culcat cu maica-ta?” sau “Ia spune, cum i-ai surprins pe taica-tu violand-o pe sora-ta?” Victima, dup ace trecea prin purgatorial reeducarii, nu era niciodata abandonata, ci era si ea atrasa in tagma calailor. I se dadea pe mana cea dintai victima introdusa in camera. Cunoscand bine toata gama de torturi la care el insusi fusese supus, calaul /../ era poftit in anturajul tagmei sa faca dovada ca este intr-adevar apt pentru o viata noua. Daca nu isi facea cum treaba cum trebuia, devenea din calau iarasi victima.” 
* - Turcanu e numele unuia din calai.

"Flamanzi si goi ne-au aruncat in hrube,

Incovoiati de boala, rosi de bube

Si zilnic scurma in acest gunoi,

Sa vada cati au mai ramas din noi.



Iar cand groparii vin in tintirim,

Noi din morminte le strigam “Traim!!!”

Fiindca aici nu ne hranim cu paine

Ci cu nadejdea zilelor de maine."




"Fara creion, fara hartie,

Doar cu speranta si credinta,

In cea mai neagra suferinta,

Asa facut-am poezie.



Cu mainile prinse-n catuse,

In bezna rece si pustie,

Asa facut-am poezie,

Pandit de diavol dupa usa.



In foame, frig si incordare,

In a satanei nebunie,

Asa facut-am poezie,

In gemete de disperare.



In chinuite-nsangerari,

Calai voind sa ma sfasie,

Asa facut-am poezie,

In nesfarsite-ndurerari.



Inmormantat de viu sub lut,

Nelinistit de ce-o sa fie,

Asa facut-am poezie,

In dorul cerului pierdut.



Si vers de vers si rand de rand,

Asteptand visul ce-ntarzie,

Asa facut-am poezie,

In zbuciumarile din gand.



Fara creion, fara hartie,

Doar cu speranta si credinta,

In cea mai joasa umilinta,

Asa facut-am poezie! “




“ Doamne, Dumnezeu cel sfant,

Coboara-te pe pamant

Sa vezi cati nevinovati

Zac in inchisori legati!

Sa vezi cati oameni cinstiti,

Zac in inchisori huliti. "



"Iar noaptea se face mai neagra, mai rece,

Cu doina, din luna pastoru-I petrece..

Si doina se stinse si tot se pierdu,

Acolo, de unde, vechezi Doamne, Tu!

Mai sus decat sfera slavitelor astre,,

In locuri oprite privirilor noastre,

Alaiul pieri si s-au dus, l-au tot dus,

Sa-l vada la fat ape Domnul Isus."  




"Venise moartea-n seara de Craciun

Si se-asezase intr-un colt cu umbra,

Soptind cu voce singura sis umbra:

“ Sunt darul tau, sunt ingerul cel bun.



Sa nu mai ceri zavoarelor sa arda,

Nici drugilor de fier sa nu le ceri

Sa se prefaca-n fum de ienuperi,

Ca-n somn adanc strajerii or sa arda.



Eu sunt aici,ca-I timpul sa te dai

In mana Celui Care zamisleste

Si zodiac din stele ti-o citeste,

Cati ani de silnicie sa mai ai.



Venit-a timpul, iata, sa ca pleci..

Din vastitatea linistii totale

Si din osanda in veci sa treci,

Asa cum spune planul mintii Sale.



Fii gata,deci,ca vom pleca curand!

Mai fa o rugaciune pamanteana,

Ca vom iesi curand din subterana,

Ca pasarea din jarul ei zburand."

P.S Make love,not war! 

vineri, 5 august 2011

Viaţa ca un tren

        Ei bine,da,ştiu. N-am mai scris de-o veşnicie. Nu e vina mea; dar nici a voastră. A fost perioada aia  "nasoala” cu finalul anului şcolar şi începutul vacanţei..S-a ivit de fiecare dată ceva. Acum însă am timp şi-o sută de idei despre care aş putea s-o fac.  
        Am auzit într-o zi,din întâmplare -dar se pare că nimic nu e întâmplător pe lumea asta-  pe cineva care a făcut următoarea comparaţie: "Viata e ca un tren!” ... La început mi s-a părut ciudat; Am stat şi m-am gândit ceva vreme şi-am ajuns la concluzia că avea de fapt perfectă dreptate. E adevărat!  Unii dintre noi se trezesc ca prin minune.. "la bord" ,fie chiar şi într-un vagon oarecare,fără măcar să le pese că în acelaşi timp alţii se luptă din greu..şi ar da orice să fie în locul lor. Pentru unii trenul pare să oprească,pentru alţii se găsesc pasageri cu suflet bun care să-i ajute..şansa celorlalţi însă,pleacă o data cu cel din urmă vagon.  În zadar se luptă să-l ajungă,pentru ei,trenul nu se va mai întoarce; Niciodată!  


 
        Uneori,norocul pare să nu le surâdă nici pasagerilor. Pe parcursul călătoriei întâmpina greutăţi,fiind nevoiţi să renunţe la tot ce au mai drag. Se-ntampla adesea să n-aibă parte de cele mai drăguţe companii vecine de compartiment,iar asta nu-ţi poate provoca decât dorinţa de a "evada" .[Credeţi-mă!]    

    
 

 
        La fiecare staţie,coboară şi urcă oameni noi,persoane care le-au fost dragi sau care vor deveni cu adevărat speciale. "Te-ai dus în gara vieţii, ai cunoscut un chip şi o voce (sufletul nu-l punem la socoteală, ne înşelăm prea des ca să putem bagă necunoscuta asta într-o ecuaţie matematică), te-ai suit în trenul ăla şi pleci la drum; Şi mergi cu trenul ăla prin viaţă cât te ţine. Cât te ţine buzunarul, cât te ţin cheful , dorinţa ,interesul ,sentimentele.” 

 
        Totul e un cerc vicios în care oamenii leagă şi rup în permanenţă prietenii,iubesc şi urăsc ,râd şi plâng în acelaşi timp,fără să ştie de ce. "E atât de rar să vedem acum o viaţă cu un singur tren, o singură călătorie, un singur set de amintiri comune. Îşi mai doreşte cineva aşa ceva? Din câte se parea¦ nu!”


        Haideţi să-nvatam să fim mai buni. 
Haideţi să călătorim astfel încât să merităm că am ajuns la destinaţie!




Nota: Citatele de mai sus sunt preluate de pe blogul lui Cabral. [ www.cabral.ro ]
 

vineri, 22 aprilie 2011

"Pledoarie pentru inocenta”

Gandul Meu Catre Domnul 
  

           Iti scriu cu mana tremurand de emotie si teama; Tacerea ta este un mare raspuns si cred inca o data in puterea si rabdarea Ta de a-mi asculta gandurile,desi nu merit intotdeauna.Nicaieri nu am mai multa pace si liniste ca atunci cand ma reculeg si.. desi nu am pus niciodata timbru pe ea, ma simt ca si cum as scrie o scrisoare catre Tine.

             La inceput, chiar si eu te socoteam, Doamne, un Tata Ceresc. Un tata cu care nu puteai sa te joci, de care trebuie sa-ti fie-n permanenta teama,care te putea pedepsi, de care trebuie sa asculti si sa-i implinesti vrerea. Odata cu trecerea timpului,am relizat cat esti de bun si ca de fapt lucrurile nu erau atat de grave pe cat le puteam eu vedea din perspectiva de "copilut";Astfel am gasit in Tine un prieten de nadejde. Te-am vazut stand acolo, in pragul fiintei mele, asteptand smerit si veghind. Cuvintele sunt totusi prea sarace pentru a exprima pacea si lumina care mi-au cuprins sufletul de cand ti-am deschis poarta inimii mele si Te-am lasat sa intri.

           Am realizat ca noi, toti, ne zbatem in ura, in ignoranta, in intuneric, pana Te cunoastem si ne apropiem de Tine.

           Mi-am dat seama ca nu e greu a pieri in ochii oamenilor dar mai ales in amintirea lor. Un intelept de mult a zis: “ De cate ori am fost intre oameni,de atatea ori m-am intors acasa mai mic.” Omul se uita la ce izbeste ochiul; dar Tu..Te uiti la inima. Alaturi de Tine eu simt,Doamne ca nimeni si nimic nu-mi mai poate sta in cale. Cresc,devin tot mai puternica.

           Mai tarziu, atunci cand m-ai lovit, Te-am inteles si n-am indraznit sa ma razvratesc si sa Te-ntreb "De ce?". Incerc..asa cum pot, cu mintea mea de copil, sa-ti cuprind imensitatea. Cred cu tarie in Tine caci nu as putea sa-i scriu neantului. Stiu ca existi si ca ne vezi,ca esti undeva acolo..chiar mai aproape decat as putea eu sa cred vreodata.

           Stau si ma gandesc uneori la suferintele Tale,Isuse. De ce nu incetam a ne mai plange? Nu suntem pesemne constienti ca ceea ce suferim noi nu e nimic sau e prea putin pe langa ceea ce au suferit atatia altii care au trebuit sa treaca prin incercari si ispite,prin tulburari si necazuri multe. Stim bine..noi nu ne-am impotrivi inca pana la sange in lupta impotriva pacatului. Oare am renunta la pofta firii pamantesti,la pofta ochilor sau laudarosia vietii in favoarea Ta? Dar eu? Eu as putea sa renunt la dragostea celor dragi si sa Te urmez intrutotul? Nu mi-ar fi oare mie teama de durere,de chin sau de dispret? Dar tu? Cel care citesti acum..ai fi tu oare dispus sa mori pentru El? ..

           Ma tot intreb si-as vrea sa-mi explic de ce, chiar daca suntem rai , Doamne, tu inca ne mai iubesti. De ce esti atat de bun cu noi si de ce mila ta poate acoperi inca orice rautate?

           De cate ori lumina imi bate in fereastra si inteleg ca imi mai daruiesti o zi de viata, gandul meu porneste catre Tine, incarcat de bucurie si multumiri. Iti multumesc pentru ziua in care mi-ai deschis poarta catre viata si pentru iubirea celor care mi-au fost in preajma, caci din iubirea lor mi-am incarcat universul meu de copil cu lumina.

Iti multumesc pentru toate diminetile mele, caci gasesc in toate puterea de a merge mai departe, oricat de lungi ar fi noptile de dinaintea lor.
Iti multumesc pentru ca dincolo de rasul sau de plansul meu am gasit puterea de a-mi masura timpul in vise implinite.

           Iti multumesc pentru sprijinul pe care l-am primit in clipe de cumpana ori la examenele vietii. Pentru rabdarea cu care m-ai invatat sa ma ridic deasupra greselilor mele, a indoielilor mele sau a lucrurilor neinsemnate...Iti multumesc, caci dupa o vreme in care credeam ca n-am sa mai ies la liman, mi-ai amintit ca nici o asteptare nu este zadarnica si nici o suferinta fara rost.

Iti multumesc si pentru bucuria cu care invat sa iubesc, sa iert, sa am timp, rabdare, curaj, sa pot, sa stiu, sa construiesc...si..Iti multumesc Doamne ca mana mea poate sa te salute cu semnul Sfintei Cruci.

            Mi-a trebuit timp ca sa patrund intelesul vorbelor: "Raspunsurile pe care ni le da Dumnezeu sunt mult mai intelepte decat rugamintile noastre". Mi-a trebuit timp ca sa inteleg ca Tie,Doamne, trebuie sa-Ti multumim si pentru ceea ce nu Ne-ai dat fiindca, in Intelepciunea Ta, ne-ai ferit de multe lucruri rele...
Iti scriu, dar pentru fiecare nelamurire pe care o am, simt ca Tu, deja mi-ai raspuns.
            Iar acum,spre sfarsit..It multumesc pentru faptul ca te am..si te rog fii lumina mea din mare taina, care sa-mi dea putere si care sa ma faca mare. Pastreaza, Doamne in sufletul meu curatenia gandurilor de copil, si fa ca puritatea varstei sa ma insoteasca mereu.  

Amin.


marți, 22 martie 2011

Haide,pune-mi o-ntrebare!

He..llo hello!
Hai ca nu mai are rost sa incep cu texte..bla-bla.[Nu de alta,da' sunt intr-o mare pana de idei.. xD] Majoritatea dintre voi stiti deja. M-a lovit pe mine asa..intr-o zi curiozitatea sa aflu,ce intrebari mi-ar adresa mie prietenii..la o prima vedere. Faza era cam asa.."Hei,scriu un articol pe blog si am nevoie sa-mi pui o-ntrebare; prima care-ti vine-n minte cand te gandesti la mine,te rog!" .. Ce-a iesit?! Let's take a look!

        Andrei L. .: ma iubesti?
 Mai mult inseamna mai putin..Putin mai mult. :O3 La fel de mult ca-ntotdeauna,pretenu’ meu preferat. Big hug!
         
       Pal Iustina: "Iusti , stii ca esti singura persoana pe care-mi place sa o imbratisez?"
Yoy,Iusti! Cu tine-n brate..imi pierd complet pulsul ratiunii. >:D<



P.S. M..m..mnu chiar singura.. :D


       Un peu du café. Stef' : de ce esti asa de adorabila?
Asta e o intrebare retorica?! Eu nu cred ca sunt adorabila,prin urmare..nu stiu sa raspund la aceasta intrebare. [Copil drag!]


P.S. Merciiii e felul meu de-ati multumi..\:D/ Merci fiindca esti tu! :*


       Anonom: de ce spune lumea ca semanam noi doua?
E nevoie de precizare: asta chiar nu mai stiu..dar raspunsul cel mai evaziv..si care-mi vine acum e..”Pentru ca ne asemanam?! “
Sau poate nu am un raspuns..pentru ca minunile nu se explica?! O_o >:D<

AAÐy ™: ti-a placut vreodata de mine?
Ah,Andutule.. Trebuie sa recunosc ca ai fost[si esti,sigur] un baiat simpatic,dar..cu parere de rau trebuie sa recunosc ca nu-mi amintesc sa fi suspinat vreodata dupa tine..Anyway..raman,chiar si dupa terminarea celor opt ani in care am fost colegi cu o parere buna despre tine si cu multe amintiri placute. Multa bafta iti doresc !

Bia Marieta: daca esti bine.
Da,chiar daca mi-e greu sa recunosc ca nu pot da.. mereu 6-6..[Alive ‘till I’m dead..no?! J ]

Alisa : la ce prostioare te-a dus mintae vecinuto azi??
Uf,vecinutoo..Pai ce crezi tu? Si azi te-am spionat si te-am prins cand ai iesit in boxeri afara. Da’ se poate vecinuto?! [-( [Yep’..wild world => st. Rozelor]

AdYtza: .: Do you miss me?
Oh,ya. I’m missin’ you pan’  la vara..cand ne vedem sus la Sphinx,da?!

Cosmin a.k.a. NoX: Cum e la sociale?
NoxU!!! Well.the long way to..This is where I kinda.. Incerc sa-mi explic de unde atata curiozitate,da’ imi amintesc ca la fel eram si eu inainte sa..”probez”. Mno,mie chiar imi place,iar celor mai mici: Daca sunteti pasionati de istorie,va place limba engleza,franceza..chiar si romana si vreti sa invatati o limba care e de mult..”apusa”[Latina],veniti dom’ne la sociale ca aici e de voi.  

Petronela: Cum iti merge cu scoala?
Once again?! :D Si mai bine..si mai putin bine,orice-ar fi..viata merge mai departe,nu? J

Anonim: De ce nu vrei sa faci poze??
Nu vreau sa fac poze.?. Hmm..Pentru ca imi place sa te enervez?!! Si..a,da..cand te agiti sa ma convingi :D .. [you’re killin’ me inside,kiiiiiid!]


Rechinull Lexxx[Alex]: singur te caut in noapte.... unde esti? unde esti??
I’m here,I’m here,Alex. Aici unde o sa vii si tu la vara,nu?. :>


ALEX: ce ai mai facut ? sau ce mai faci ?
Urmez firescu’ .. cred ca asta incerc sa fac. X_x


Raluca: Care e secretul ce te ajuta sa duci la bun sfarsit, in mod admirabil, orice actiune?
Ma refer la blog, la scoala, la actele de caritate si la multe altele.
In peimul rand,iti multumesc Ralu’ pentru parerea pe care ti-ai format-o despre mine. Nu are decat sa ma bucure.
If..and only if.. Eu nu as zice ca detin un secret ci pur si simplu incerc sa fac din fiecare zi un prilej de bucurie.Stii cum e,toata lumea se bucura de viata,dar fiecare cum considera de cuviinta,iar ceea ce fac eu e din suflet pentru ce mi-e drag,asta e tot.

Ioana L. : Roxu,tu ma iubesti?
Daca as spune ca te iubesc,cei mai multi dintre voi ati crede ca sunt lesbi,huh?!
Daca as spune ca nu te iubesc,as fi chiar ipocrita pentru ca as minti.
Mno,atunci recunosc,da,ca tin la tine pentru ca esti o persoana deosebita.


luccy David: crezi in dragostea adevarata?
Buna intrebare,David. Mi-ai dat cva de gandit.. Pai,eu am un principiu. Dragostea adevarata exista si RESPECT pentru oamenii care au descoperit-o. Insa tin sa precizez caàin viziunea mea,cel putinàiubirea sincera nu poate exista decat o singura data in viata sau din nefericire,de cele mai multe ori..niciodata. Daca deja ajungem sa spunem “l-am iubit” sau “am iubit-o”..asta nu s-a numit dragoste. Si asa cum zicea un prieten odata..” Dragostea cea mai frumoasă e cea croită din vise şi cuvinte...”.


Adelina Birsan : Ce face Roxu prima data dimineata and se trezeste? Roxuu` ..Ne dam cu elicopteru?
Prima data cand ma trezesc dimineata..teoretic deschid ochii..bine,si practic..Dar si mai practic,cand ma trezesc..primul lucru pe care il fac este sa ma rog. Abia atunci sunt convinsa ca ziua o sa-mi mearga bine si totul are sa fie “ochei”.
Cat despre elicopter.. vâââââââââj !!!


Simona: Daca ai avea ocazia sa-ti schimbi ceva la tine (gandindu-ne si la estetica) , care este primul lucrul pe care il vei schimba ?
‘ai ma. O_o Oau. Ce fain..deci daca as avea oportunitatea sa schimb ceva la mine? Pai cred ca..mi-as face schimb de piele,nu stiu..Sa nu mai am niciodata vreun cos si sa fiu un pic mai creola. :D Nici nu stiu daca exista asa ceva..x_X ..
Cam asta e.. nu cer prea mult,nu? :D


Anonim: la ce facultate vrei sa dai? 
Pai abia sunt a9a..Dar ai dreptate,as fi “naspa” sa nu recunosc ca m-am gandit la ceva pana acum.Cred ca o sa continui la Universitatea Al.I.Cuza..cel mai probabil la Facultatea de..Litere sau,nu stiu,la Jurnalism.


Daianna: Cum iti place mai mult? " Rox` " sau " Roxu "?
Pai,e ok si “Rox’ “ si “Roxu”.. Acum cum vreti..Dar avand in vedere ca la scoala mai am..cel putin 5 Roxanici in clasa,iar eu sunt singura “Roxu” de prin RV’..ramane asa. xD


Gabrielaa .: care e cel mai valoros lucru pentru tine? daca ai fi pusa in situatia de a alege doar un singur lucru, care ar fi acela?
Acum ma simt ca la dirigentie,in generala..cand se punea problema sa renunt la mai multe lucruri in favoarea vietii mele..mM..ca eram intr-un balon cu aer cald..in fine. Pai dat fiind faptul ca de curand m-am..confruntat un pic asa cu niste problemici de sanatate,cred ca as alege sa fiu sanatoasa..Am realizat cat e de important. Iar daca as fi pusa in situatia sa renunt la prieteni..cred ca as face o categorie “oameni dragi” si i-as pune pe toti acolo,ca sa nu renunt la nimeni.   xD


Alexandra Tamas: Cum e sa fii boboaca?sau deja e expirata?
‘ai ma.. La inceput a fost entuziasmul! Mai tarziu a aparut ”Ineditul” care a crescut si el mare intre timp,i-a cedat locul “Obisnuintei”,si uite de aici s-a rupt firu’ .. J
Kiddin’ .. e.. as vrea sa mai fiu o data la inceputul inceputului..E bine,imi place viata asta. xD


Lucaci Diana: "Mananca Roxana banane??" Pufuleti de aia.. Lotto?
La Lotto am renuntat de mult,insa la banana,nu.. Cineva trebuie inca sa duca traditia mai departe,mno?! J [Roxana..mi-ai furat banana..eu te spun lu’ mama..:-“ Da,da! Nu am uitat! x_x  ]


Anonim: cum de nu te superi cand cineva iti face o gluma proasta?
Ei bine,cred ca aici intervine ratiunea,imbinata putin cu respectul de sine. Asta e,hai ma,sa fim constienti ca nu toti sunt la fel,pur si simplu nu toata lumea e la fel si nu uit niciodata ca..”cel mai destept cedeaza”..Right?! :>


Emma .: Ce faci ?
Fac bine. xD


Madalina Alexandra: cel mai important lucru pentru tine?
Cei ce-mi sunt dragi! Ei sunt cei mai importanti pentru mine..Si aici ma refer la persoane care s-au dovedit in decursul timpului vrednice de tot ce e mai bun.
P.S. Don’t you know that I’d die for perfection?! For being perfect..once,just once. :X ..
Joke. :P


Geolina : Roxu' imi dai un hug?
Un hUg mare mare cum iti dau in fiecare dimineata?! Da! Draga de tine! A big big big,a huge huge huge hUg for you! [My dear!]


Delia marypozza: Care lucru de pe lume iti place cel mai mult? Ce persoana/obiect te face sa te simti cel mai bine?
Ei bine,Dili..Sunt multe lucruri care-mi plac pe lumea asta. Daca ar fi sa le insirui aici,nu ti-ar ajunge o viata. J
Well..cred ca o bucatica cat se poate de mare de ciocolata..o cana cu ceai[cu multa lamaie sa fiee] si o portie considerabila de “shopinguit” ma scot din toate. :D Si,a..da. Cred ca nu as renunta la..munitia feminina. J


Bomboana De menta: Ce te-a influentat de te-ai schimbat asa tare?
What?! K Schimbat? ..asa de tare?! Oricat de mult am incercat,nu am inteles-o pe asta.
Probabil ca..doar am crescut. Asta e?! .. Maybe it was just your imagination.
“It’s not about how you look,it’s about how you see.. “


Madalina: Iti zboara gandul la alti baieti cand esti cu prietenul tau?
Hei,copil! ..


Aurora Cozma: cum aratai in clasa a 6-7..asa mai baietoasa cum ai zis ca erai ,fiindca esti o finta foaarte sensibila ,blanda ,iubareata ,ca o printesa.si cum de ai gasit un iubit asa cu il doreai tu,pt ca trebuie sa indeplineasca multe conditii pentru a avea parte de iubirea ta..
Uf,deci..Bun,da! Cand eram mai micuta eram mai baie..toaica asa. Asta..crede-ma..nu se datora decat faptului ca am crescut inconjurata de baieti..dar te rog,hei! Nu-ti imagina ca eram tipic fetei-baiat cu parul strans sub sapca din filmele americane. Deprinsesem doar cateva obiceiuri,dar se observa ca acum m-am mai dat pe brazda,nu?!
Cat despre intrebarea secunda..alta data. O_o


Roxana M: Cum reusesti sa fii asa de "altfel" intr-o lume de cocalari si pitipoance?
Ah,Rox’.. Crede-ma! Uneori tind rau de tot s-o iau pe alte cai. [Bam-Bam,se stie,pe $y$t3M!!] Well,cred ca totul e sa te sigilezi bine de tot in casa,sa-ti pui un voal de ala negru pe cap si sa te faci ca nici in conditiile date “noul curent” nu te interpatrunde. J


ioly iolanda: pentru ce scrii acel blog?
O_o Scriu pe blog pentru ca vreau sa ma opreasca lumea pe strada si sa-mi zica “Aoleo,ti-am citit blogul! Nu se poate! Esti chiar tu? Faci o poza cu mine?!” .. Nu chiar de asta.
Scriu pentru ca am pur si simplu ceva de zis,iar daca nu-ti construiesti propria poveste,ai toate sansele sa ajungi o nota de subsol pentru povestile altora. E mai bine asa.


LIPSA INGRID: Ce-ti mai face motanelu'?
Cel mai probabil leneveste prin cele mai nepatrunse colturi ale casei. Nu stiu,ultima data cand l-am vazut era bine. J


Denisa Lorena: cum reusesti sa te faci placuta de toti?
Sunt pur si simplu eu..Nu am o explicatie pentru asta..Oare daca il intrebam pe prietenu’ nostrum..”Google Search” reusim sa elucidam misterul?!
Hei! Cine zice ca sunt placuta de toti?.. Uneori chiar simt ca unii oameni nu ma plac dar e ok.Nici n-are cum sa fie asa..nu?!


Victoras: ma concentrez sa scot o intrebare mai de doamne ajuta! J ..  Stati asa..ca Victor inca se mai concentreaza ..


Andreea M: stai..mi-o ramas intrebarea aia in minte..ce culoare au ochii tai verzi sa caprui?
Cand eram mica de tot..[da,si mai mica decat sunt acum >:P ] ii aveam caprui..caprui de tot. Acum,nu stiu..cu trecerea timpului s-au facut verzi.Deci..raspuns final: Verzi.


Pitu ™:  Ce nu tia placut la mine?
Pitule.. :-w .. Stii ca esti foarte simpatic..Chiar foarte..doar ca,lucrurile mai trebuiesc si gandite in prealabil,nu crezi? 
Worst battle: wht I know vs. wht I feel .. :-??


Octi: Ce fel de persoana crezi ca esti? Buna,rea?Anturajul..cum ti-a modelat personalitatea?Si cat timp are sa mai dureze sa-ti formezi principii proprii?
Am mai discutat despre asta..Cred ca am cate un pic din toate..Poate ca am o frumusete interioara ceva mai aparte..cu consecinte si catre exterior..nu stiu,mi s-a spus de multe ori..insa de faptul ca am stiut intotdeauna sa-mi aleg prietenii nu m-am indoit niciodata.
Principii proprii am,Octav..doar ca ti-e tie greu sa-ti dai seama de asta.


Alinush: Duminica, cand te-am zarit in biserica si ti-am vazut parul,am intrebat ”Oare la ce ora s-a trezit Roxana?!”
Aoleo. X_x Uf,uf. Da,greu tare cu trezitul asta de weekend. xD


Elisa Iocin: ce iti place sa faci in timpul Liber?
Timp liber?! Hm..sa tot fie.[Le las pe alea cu cititul..bla-bla] Pai,cred ca imi place sa-mi decorez prin camera..si sa stau pe facebook,na. :”> :D


Marius Cristian: oare ce mai face roxu?
Da...ce mai face ea oare?


Andrei-Ionut: de ce ai poza cu un preot pe facebook?
De ce nu as avea o poza cu un preot pe facebook? Am cu multi alti prieteni..Nu e nimic iesit din comun.


Honey Mic: te-ai saturat de frig?
Un pic asa..dar e bine. Noi sa fim sanatosi.. :-j

Kridam  - daca ai avea ocazia sa iti traiesti ultimul an din viata in oricare loc al lumii, ce plai ai alege ?
Ah,mi-e atat de greu sa raspund,dar cred ca asta era si ideea.. CDT! [-(
N-o sa-ncep acum sa fac pe..aristocrata..Bon'..deci : daca as sti ca mai am un singur an si ca se apropie repejor repejor.. n-as face altceva decat sa-mi pierd timpul,iar timpul pierdut..e trup din trupu' omului....mi-as face si mai repejor bagajele si cred ca as pleca in lume.[Mi-as face toate poftele..asta sigur nu ar ajuta dar macar "ar mai incetini" putin fuga vietii :-?? Si aici e nevoie de precizari : daca as dispune de banii necesari..Altminteri: adio lume!..] Mi-ar placea sa vad tooata lumea..sa lenevesc cate putin prin Hawaii,Bora-Bora,Machu Picchu[sa ma ratacesc pe acolo] sa ma bucur de frumusetea Taj Mahalului,a manastirilor din Meteora [Grecia],a templelor grecesti,a piramidelor egiptene..ah..si sa iau parte cu frenezie la agitatia marilor orase..Paris[cu Eiffel-ul..si Champs Elysee-u'..] Canada, Italia (Florenta,Venetia si Roma) San Francisco,Chicago.. SUA in genere’ .. Tokyo.. tooooooot. :D Asa,iar in ultima luna [de asta sunt macar sigura] m-as intoarce in Romania unde as vizita toot. Sunt convinsa ca in ciuda aparentelor..si mda,primelor impresii tara noastra are cu adevarat ce arata. Iar in final,mi-as accepta soarta..[umila :))] doar ca sa mor in tara mea.
Raspuns final: Romania.


 Fr. Cristian Roca: In valvataia clipelor ce vin si trec, se intampla sa avem momente de alunecare intr-o stare pe care o numim melancolie si unii spun ca suntem dusi pe ganduri care la randul lor vin si pleaca, asadar de unde vin gandurile si incotro se indreapta? 
In primu' rand..Saru'mana,padre! .. 
Inca stau si ma gandesc de ce ati ales sa ma intrebati pe mine asta..si de ce credeti ca eu detin raspunsul la aceasta intrebare..Sincer,nu stiu ce sa spun,dar o sa-ncerc..prinr-o poveste,asa cum mi-e specific. :P 
Gandul cel Batran a fost si el candva un gand bun,care-nvata oamenii sa creasca frumos si in armonie unul fata de celalalt. Dar o data cu trecerea timpului Gandul nostru a crescut si a devenit -involuntar poate- din ce in ce mai trist. Spun "involuntar" pentru ca am ajuns sa constientizez ca traim intr-o lume in care putini se mai gandesc sa faca bine,iar tocmai de aceea Gandul cel Bun a imbatranit nostalgic,inca sperand ca totul are sa mai fie la fel ca inainte. Asa a luat nastere Melancolia..dintr-un strop de Gand Curat [frate cu Amintirile cele Mici] si cate un pic..[mai mult] din Gandul Rau. Sufletul,mama tuturor celor amintite mai sus a dat nastere pe rand Sperantei,Iubirii iar mai apoi Iluziilor. Si-au reusit impreuna de-a milioanelor de ani sa puna pe ganduri sute si sute de alte suflete. Dar au trait feirite pana la adanci batraneti. [si dincolo de ea] Caci toate au venit cu drag si s-au intors nemuritor acolo unde le este de fapt locul,in Suflet!



  "Now,you are kept under the constant spell of the dream!"
             All right! Intrebari,cred ca o sa ma apara pe parcurs..ca am dat de cativa nedumeriti. XD
  Si astea fiind zise,va multumesc tuturor pentru ca ati fost draguti si mi-ati acordat cate putin din timpul vostru. Va urez o saptamana minunata in continuare!