Am auzit într-o zi,din întâmplare -dar se pare că nimic nu e întâmplător pe lumea asta- pe cineva care a făcut următoarea comparaţie: "Viata e ca un tren!” ... La început mi s-a părut ciudat; Am stat şi m-am gândit ceva vreme şi-am ajuns la concluzia că avea de fapt perfectă dreptate. E adevărat! Unii dintre noi se trezesc ca prin minune.. "la bord" ,fie chiar şi într-un vagon oarecare,fără măcar să le pese că în acelaşi timp alţii se luptă din greu..şi ar da orice să fie în locul lor. Pentru unii trenul pare să oprească,pentru alţii se găsesc pasageri cu suflet bun care să-i ajute..şansa celorlalţi însă,pleacă o data cu cel din urmă vagon. În zadar se luptă să-l ajungă,pentru ei,trenul nu se va mai întoarce; Niciodată!
Uneori,norocul pare să nu le surâdă nici pasagerilor. Pe parcursul călătoriei întâmpina greutăţi,fiind nevoiţi să renunţe la tot ce au mai drag. Se-ntampla adesea să n-aibă parte de cele mai drăguţe companii vecine de compartiment,iar asta nu-ţi poate provoca decât dorinţa de a "evada" .[Credeţi-mă!]
La fiecare staţie,coboară şi urcă oameni noi,persoane care le-au fost dragi sau care vor deveni cu adevărat speciale. "Te-ai dus în gara vieţii, ai cunoscut un chip şi o voce (sufletul nu-l punem la socoteală, ne înşelăm prea des ca să putem bagă necunoscuta asta într-o ecuaţie matematică), te-ai suit în trenul ăla şi pleci la drum; Şi mergi cu trenul ăla prin viaţă cât te ţine. Cât te ţine buzunarul, cât te ţin cheful , dorinţa ,interesul ,sentimentele.”
Totul e un cerc vicios în care oamenii leagă şi rup în permanenţă prietenii,iubesc şi urăsc ,râd şi plâng în acelaşi timp,fără să ştie de ce. "E atât de rar să vedem acum o viaţă cu un singur tren, o singură călătorie, un singur set de amintiri comune. Îşi mai doreşte cineva aşa ceva? Din câte se parea¦ nu!”
Haideţi să-nvatam să fim mai buni.
Nota: Citatele de mai sus sunt preluate de pe blogul lui Cabral. [ www.cabral.ro ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu